Razi copile!

   Razi copile! Razi ca tristetea sa nu-ti ajunga sufletul ce urca necontenit pe treptele maturitatii!Razi pentru a fi fericit.
   E frig.Toamna a plecat grabita ca nu cumva s-o apuce sarbatorile pe drum.Timpul trece cu repeziciune fara sa priveasca spre trecut.Nu iarta pe nimeni,nici macar pe mine.M-am maturizat cu sau fara voia mea...Dar curajul..curajul oare cand il voi capata cu adevarat? Oare cand va zabovi la noi toti.Am atatea de facut cu el.
    Insa tuturor ne este teama,teama de riscuri,teama de esec.Incercam sa facem ceva ca mai apoi sa ne intoarcem din drum dintr-un singur motiv..teama,teama ca vom fi refuzati,teama ca vom pierde.
   Ma tot gandesc la toate acestea.Tacerea domneste in continuare.Imi pot simti bataile inimii.Imi pot auzi respiratia accelerata de temerile mele.Nu ma pot lupta cu necunoscutul.Ma simt atat de neputincioasa.Dar in acelasi timp sunt atat de puternica.Aud un glas:"Razi copile!".Nu l-am mai auzit demult.
   Un alt captiol  inceput in aceeasi zi.Rad din nou.Sunt iar copilul acela vesel.Azi am incercat sa zambesc chiar daca nu e chiar o zi buna a mea.Azi a fost ca si ieri,aceeasi zi plina de intrebari,din care nu pot sa deslusesc nimic.Tot ceea ce fac este sa adaug piese la puzzle-ul care continua sa creasca sub ochii mei tot mai mirati.Dar azi a fost totusi diferit de ieri.In aceasta zi m-am hotarat sa numai inmagazinez in mine mii de iluzii,mii de vise,de sperante.Rad din nou.Plansul l-am parasit in cripta amintirilor si am aruncat cheia.Sper sa n-o mai regasesc vreodata...