Jurnalul unei pasiuni

  Cap 1    Octombrie

                                           II

 Ma refugiasem acolo,in aerul sufocant al etajului trei.Sirena locomotivei se auzea in departare suierand prelung.Apasam enervat nasturele negru de plastic.Vizorul se intuneca pentru o clipa de parca dincolo de usa ingalbenita de trecerea timpului ma tintuia o umbra.In lovitura unei clipe am privit celelalte trei usi.Am abandonat curand ideea de a suna la una dintre ele.M-am uitat la ceasul ce ticaia monoton si neobosit: 10:30.Mi-am aranjat repede sacoul cel nou cumparat de la magazinul din colt care mi-a placut atat de mult pentru ca avea culoarea ochilor ei si apoi,un fir de curaj mi-a fost de ajuns pentru a nu mai astepta.Am deschis usa.Scartaitul balamalelor imi ranea auzul.Racoarea diminetii imi cutremura trupul.Am privit in jur,era mult prea liniste in apartamentul ei mic,cu pereti rosii si podea de culoarea noptii.Patul era nearanjat,pe noptiera era cafeaua ei,neatinsa insa.Era ciudat.Trebuia sa fie gata pana la ora asta.Am cautat-o dar n-am reusit sa o gasesc.Mi-am luat telefonul si am sunat-o dar nu mi-a raspuns.Se suparase pe mine?O deranjase cu ceva gluma din seara trecuta?De ce nu m-a asteptat?Trebuia sa mergem impreuna la cafeneaua de peste drum unde ne placea atat de mult sa ne petrecem diminetile,aceeasi cafenea unde ne-am cunoscut,in acea zi de august.Imi aduc si acum aminte extrem de bine acea zi.
    Era 9 august iar soarele parca zambea.Trebuia sa ma intalnesc cu cativa prieteni la cafeneaua de pe  strada principala.Plecasem grabit de acasa cu camasa nearanjata,papionul in buzunar(urmand sa mi-l aranjez in taxi-cel putin asa credeam atunci),jeansii prea largi care erau singurii pe care ii avusesem la indemana in acea zi si sacoul in mana.Am coborat scarile abrupte ale blocului meu si am plecat spre cafenea.Voiam sa merg pe jos pentru a mai admira inca o data parcul ce se intindea de-al lungul blocurilor ,ca un rau serpuitor de amintiri.Vantul rece imi cutremura corpul.Mi-am cuprins trupul cu mainile in imbratisarea unei clipe.Lacrimile lui august udau pamantul.Am oprit un taxi.Atunci am zarit-o.Ochii ei albastrii m-au privit fix.Nu voi uita niciodata acei ochi limpezi,mari,visatori ce ma priveau intrebator si aprig in acelasi timp.Buzele-i erau pictate cu foc.Parul ii era ravasit.Iar trupul acela subtire era atat de firav incat parea ca orice atingere il poate distruge.Obrajii-i erau rumeni.Am salutat-o politicos apoi,am intrebat taximetristul incotro se indreapta.Inainte de a-mi putea raspunde am auzit glasul ei,suav,raspunzand in locul bunului domn:
     -La cafeneaua de pe strada principala.
     Spunea acele cuvinte ca o dulceata de cirese amare,precum o invitatie,de parca voia sa ma ademeneasca,se juca cu gandurile mele.
     -Ce coincidenta ! Acolo merg si eu.
     Am urcat in taxi apoi o liniste lacoma ne-a inghitit cuvintele.Era imbracata intr-o rochie rosie,din catifea.Era atat de frumoasa ! Am privit-o indelung,apoi,cand am vrut sa ma prezint in sfarsit,facandu-mi curaj,l-am auzit pe taximetrist spunandu-mi ca am ajuns la destinatie.
    Am coborat abatut,am asteptat-o sa coboare apoi am intrat amandoi in cafenea.M-am indreptat spre masa unde era Chris si atunci am vazut-o urmandu-ma."Probabil se indreapta spre masa alaturata" mi-am spus.L-am salutat pe Chris si m-am asezat la masa,apoi am auzit-o:
     -Buna,Chris !Buna si tie,strainule  ! a spus zambind.
     -Hector,incantat ! m-am balbait eu,incurcat.
     -Amaly, placerea e de partea mea !
    S-a asezat langa mine.L-am privit incruntat pe Chris care-mi zambea.Nu intelegeam ce cauta acolo.
     -Chris,putem vorbi o clipa?
     -Desigur !
     -Scuza-ne putin,Amaly !
     Ne-am ridicat amandoi de la masa,apoi confuz l-am intrebat :
     -Cine e? Cine a invitat-o? Mie de ce nu mi-a spus nimeni nimic de ea?
     -Hector,stai putin,calmeaza-te ! Amaly e o buna prietena de-a mea,stiam ca daca iti voi spune ca ne va tine companie azi nu vei mai vrea sa vii asa ca am omis sa mentionez prezenta ei.
     -Mie imi ajunge,nu-mi place prezenta ei,plec !
     - Stai putin ! Ce te deranjeaza ?
     - N-ai vazut cum vorbeste ? Cum ma priveste,de parca ar avea intentii ascunse?
     -Esti doar derutat,asta e tot.Haide,stai cu noi,daca te deranjeaza intr-adevar,poti pleca putin mai tarziu,dar mai intai schimba doua vorbe cu ea si ai sa vezi ca te-ai inselat in privinta ei.
      Asa a fost.Ma inselasem amarnic.Am stat de vorba pana pe inserat.Apoi ne-am facut un obicei din asta.
      Au trecut patru ani de atunci,patru ani in care am pastrat acest obicei,pana acum.
      Am plecat din apartamentul ei si m-am indreptat spre cafeneaua noastra.Speram sa fie acolo...

Leapsa

1. Munte sau mare?

Munte 

2. Iarna sau vara?

Vara

3. Care e destinatia la care visezi ca vei ajunge macar o data in viata?

Anglia

4. Care a fost cea mai frumoasa tara pe care ai vizitat-o?

Mie una imi place Romania...

5. Care a fost cel mai frumos oras din afara tarii pe care l-ai vizitat?

:-??

6. Care a fost cel mai frumos oras din Romania pe care l-ai vizitat?

Sibiul

7. Ce obiectiv turistic te-a impresionat?

Niciunul in mod special.

8. Ce obiectiv turistic romanesc ai recomanda unui strain?

Absolut tot ce tine de Romania si de frumusetile ei de care noi nu stim sa ne bucuram merita vazut.

9. Ce oras ti-ai dori sa vizitezi?

Londra

10. Ce suveniruri cumperi de obicei?

Orice mi se pare dragut,interesant.

Si....cam atat.Bye!

Jurnalul unei pasinui

  Cap. 1     Octombrie

                                                          I

Tacere.Asta e tot ce aud.Intuneric.Asta e tot ce vad.Iata cum doua cuvinte au ajuns sa-mi guverneze starea.Vreau sa ies.Inaintez.Ma izbesc de un perete.Schimb directia,alt perete.Ma asez.In acest intuneric infinit imi caut sufletul.Stiu ca e acolo undeva.
      -Suflete,unde esti?Cine esti?
Dar,defapt,cine sunt eu?
Eu? Intai de toate sunt un copil,un copil care s-a maturizat,poate,prea repede.Sunt ca o foaie de hartie: daca o sifonezi se poate intoarce la forma initiala dar cicatricile,semnele acestei actiuni,raman.
In interiorul meu se dau luptele intregului univers.Am o mie de intrebari in legatura cu persoana mea si un milion de raspunsuri dar toate sunt reduse la tacere de o intrebare: dar daca...?
Sunt naiva,ambitioasa,glumeata,optimista,intelegatoare,inventiva,,perfectionista,enervanta,stresanta,vorbesc mult,rad fara motiv,sunt diferita.Dar totusi lipseste ceva.Lipseste acel ceva care ma face sa fiu eu.Acel ceva care ma defineste.Ma ridic iar.Sub picioare simt pamantul dezgolit.Inaintez.Sperantele mele sunt ascunse adanc,aici in intuneric,le este frica de lumina..Nu vreau sa le gasesc.Vreau doar sa-mi gasesc sufletul,sa-mi gasesc visele,sa-mi gasesc lumina.Sub picioarele mele simt acum frunzele.Asadar,e toamna nu numai in interiorul meu ci si afara.Mi-e frig.Merg tot inainte incercand sa nu ma izbesc din nou de un perete ce nu ma lasa sa plec,caruia ii place compania mea,sau poate e doar plictisit.Vad o raza de lumina.Alerg spre ea.E doar o oglinda din care destinul imi priveste ochii grei de prea multe cuvinte nerostite.Ma intorc.Picioarele mi se afunda in nisip.Se pare ca am gasit alt drum.Alerg haotic in intunericul ce ma strange in imbratisarea sa rece.Brusc,in fata mea,o vad.E atat de frumoasa.Ma indrept spre ea sfioasa.Pana acum tanjeam la ea,alergam cautand-o,iar acum,cand am gasit-o,ma apropii incet de ea de parca timpul s-ar scurge,acum,mai lent.E chiar ea: lumina.Am gasit-o.Ma las imbatata de razele sale calde.Ma trezesc pe o plaja.Nisipul mi-a prins picioarele in inclestarea sa.Plec de acolo.In fata mea este o sosea.Ajung acolo,un taxi gol asteapta.Ma urc in el.
   -Buna ziua.Unde va duc?
   - In centru,oriunde ar fi acela.
   -Nu sunteti de pe aici,nu-i asa?
   -Nu.
I-am raspuns sec.Imi placea tacerea.Buzele imi devenisera inchisoare a cuvintelor.
    -Ochii aceia caprui,mi se par atat de cunoscuti.Sigur ne-am mai vazut !
    -Din cate am observat,pe aici,toata lumea are ochii caprui,cred ca va inselati.
    -Tin sa mentionez ca am o memorie foarte buna domnisoara,nu ma insel.Va recunosc ochii.N-am cum sa uit acei ochi atat de calzi.
    -V-am mai spus,va inselati.
    -Va grabiti?
    -Deloc,i-am raspuns.Mergeti mai incet,vreau sa privesc pe fereastra.
 O tacere lacoma ne-a inghitit apoi cuvintele.
  "Cate suflete reci si tacute !"  mi-am spus.
Atunci m-a privit lung,de parca m-ar fi auzit.Ce e in neregula cu omul asta?





Va urma...

Daţi-mi

Daţi-mi o amintire uitată de mult !
Daţi-mi puterea să pot crede-n mine !
Daţi-mi un vis,nu vreau tumult !
Daţi-mi o mie şi una de rime !

Daţi-mi un zâmbet,nu vreau lacrimi!
Daţi-mi o şansă la fericire !
Daţi-mi un sentiment ce nu poţi să-l reprimi !
Daţi-mi puterea de nimicire  !

Daţi-mi un suflet amăgit !
Daţi-mi un ciob de speranţă !
Daţi-mi un lucru mereu îndrăgit,
Fără exuberanţă !

Vreau doar atât,un strop de rai
C-o inimă într-una bate.
Căci dacă atât nu poţi să-mi dai,
Nu vrea să meargă mai departe.

Nu cer prea mult
Nici stiu cum vei pricepe
Ce-ţi spun prin versuri de demult
Ce nu le poţi percepe.

Spărgând culori cu barda urii

       August îşi mai lasă o pată pe timp.Sufletul meu cunoaşte în final toamna.Toate sentimentele încep să scadă în intensitate şi să piară.Gândurile mele au nevoie de libertate.Cuvintele din sufletul meu vor să cunoască rostirea.Vreau să intervin,să-mi găsesc curajul demult pierdut şi să-l leg strâns de suflet.Vreau să-mi adun toate gândurile albe într-o valiză neagră şi să plec undeva unde cerul este mereu albastru şi pământul mereu verde.
      Mă aliniez la trăsăturile comune ale oamenilor la fiecare apus,mereu trandafiriu.Mă revolt împotriva unui cer prea turcoaz.Ascult glasul inimii,mult prea roşie câteodată.Am un infinit de vise îngălbenite de trecerea timpului ce-mi luminează sufletul aflat în mijlocul năpustirii violetului furtunatic.Vreau să-mi aleg singură culorile cu care să-mi pictez pereţii vieţii.Vreau să cunosc toate cămăruţele sufletului meu ce încă miroase a culori nepictate.
 Câtă risipă de cuvinte pentru o culoare! Câtă risipă de culoare pentru nuanţa unui cuvânt!

Scrisori către mine

Dragă eu de 5 ani,

       Probabil incă nu poţi înţelege ce încerc să-ţi explic,dar,te rog,încearcă!Ai cinci zâmbete,foloseşte-te de asta cu folos!Eşti încă mică şi nu poţi întelege pe deplin lumea asta aşa că nu te mai strădui  atât să afli de ce unii oameni se schimbă atât de repede,de ce de fiecare dată cand te de văd,femeile te ciupesc de obrajii tăi rumeni,de ce fetele mai mari se machiaza.
      Stiu că eşti fragilă,dar nu mai fii atât de posomorâtă mereu şi bucură-te de fiecare zi din primăvara vieţii tale,de fiecare zi a copilăriei căci în final se va sfârşi totul şi atunci vei regreta acest paradis pierdut.
     Bucură-te de tot ce te inconjoară,zâmbeşte,joacă-te,ridică-te după orice căzătură,şterge-ţi lacrimile şi mergi mai departe,fii fericită mereu,împacă-te imediat cu cei cu care te certi,împarte ce ai cu toţi prietenii tăi şi nu-ţi dori cu atâta ardoare să creşti.
    Crede-mă,va veni şi vremea ta !


                                                        Dragă eu de 10 ani,

     Ştiu că ai crescut şi vrei să faci ce fac "oamenii mari" dar tu încă mai ai de copilărit.Ştiu că ai vrea să te machiezi şi tu ca fetele de o vârstă cu tine,să porţi pantofi cu toc şi să stai mai mult afară seara,dar ai doar zece ani,zece zâmbete pe care să le dăruieşti zi de zi.Eşti mai frumoasă aşa,naturală.Nu trebuie să-ţi ascunzi frumuseţea sub acel machiaj,sub acea mască.
     Ai zece ani şi ai început să înţelegi ce se petrece în lumea asta,dar totuşi nu înţelegi de ce oamenii ţipă unii la alţii,ce e acea iubire despre care vorbeşte toată lumea,de ce oamenii spun lucruri pe care ajung să le regrete,de ce sunt falşi,dar crede-mă,va veni şi ziua în care vei înţelege toate astea!
    Până atunci fii tu,nu te schimba decât dacaă îţi doreşti tu cu adevărat asta,nu din sfatul altora,râzi mereu şi bucură-te de copilărie cât încă o mai ai!



Dragă eu de 15 ani,


     Azi ai adunat cincisprezece zâmbete,cincisprezece vise împlinite,bucură-te de ele!
     Ştiu că uneori simţi că nu mai poţi,că te-ai plictisit,că ai obosit cu atâta falsitate în jur,cu atâţi prieteni între ghilimele,cu atâtea persoane ce ţi-au întors spatele,cu atâţia cărora le place să se joace cu sentimentele tale,dar crede-mă,inimile nu se sparg ! La timpul potrivit vei realiza că acele răni sunt cele ce te fac mai puternică şi le vei fi recunoscătoare.Ele îţi vor arăta cât de puternică eşti.
    Ştiu că nu va fi mereu uşor şi ştiu cât de tare doare să fii nimic acolo unde odata erai totul,cât de tare doare când îi vezi atât de nepăsători,când îi vezi că trec atât de repede peste unele lucruri,dar lasă-i pe ei să fie aşa.Tu nu te schimba! Rămâi la fel ! Nu încerca să-i imiţi şi nu purta nicio mască ! Până la urmă adevăraţii tăi prieteni te iubesc pentru ceea ce esti nu pentru măştile pe care le-ai putea purta.Bucură-te de adevăraţii prieteni pe care îi ai şi care ţi-au demonstrat că sunt cu tine şi la bine şi la rău,iubeşte-i pe cei care te iubesc,însa nu-i urî pe cei care te urăsc pentru ca nu merită ! Si ascultă-mă,lacrimile nu înseamnă că eşti slabă,ci că ai fost puternică mult prea mult timp,asa ca nu te sfii să plângi,cîteodată! Dar cel mai important,păstrează-ţi mereu zâmbetul pentru că viaţa e frumoasă şi toate vor veni la timpul lor,atunci când te aştepţi mai puţin,râzi mereu chiar şi la cele mai seci glume şi nu lua atât de personal toate lucrurile pe care le spun unii despre tine!

O altă leapşa

Îmi poţi spune: Cori
Mi-ar plăcea să mă numesc: Ema
Dacă aş fi un personaj de carte, aş fi: Hermione din Harry Potter
Melodia mea preferată este: Sunt o grămadă de melodii care-mi plac foarte mult,dar să zicem că cea mai ascultată de mine în ultima vreme este Flo Rida-Whistle
Ziua preferată: miercuri şi sâmbătă(aici trebuia zile preferate)
Imi e dor de: nişte prieteni pe care nu i-am mai vazut de ceva vreme
Dintre actori azi îl plac pe: David Caruso (CSI: Miami)
Urăsc şcoala pentru că: n-o urăsc
Îmi place şcoala pentru că: îmi văd prietenii acolo şi mai sunt şi lucruri bune pe care le înveţi acolo
Culoarea preferată: roşu
Partea preferată a zilei: apusul
Vampiri, vârcolaci, fantome, strigoi: niste ciudăţenii,dar cărţile despre vampiri sunt frumoase
Mi-ar plăcea să locuiesc: în Anglia
Azi sunt fericită pentru că: n-am motiv sa fiu tristă :))
A fost amuzant să văd: la ce film se uită o prietenă de-a mea
Aş vrea să: mă întâlnesc cu nişte vechi prieteni
Mi-ar plăcea să existe: mai multă sinceritate
Aş vrea să lucrez în domeniul: artelor
Dacă aş avea o putere ar fi: invizibilitatea
Îmi place numele: Korrina(Corina)
Prietenii adevăraţi sunt cei care: te cunosc şi te acceptă aşa cum eşti şi sunt lângă tine la rău nu doar la bine
Citatul meu preferat e: "O femeie poate să ierte orice,în afară de faptul să nu-ţi pese de ea"(Marin Preda)
Cel mai frumos sentiment e: dragostea
Viaţa e frumoasa pentru că: nu aş putea înşira toate motivele pentru care este frumoasă,sunt mult prea multe
Planul meu secret e: Îl păstrez secret
Serialul preferat: CSI:Miami, NSCIS,CSI: New York,Anatomia lui Grey,Doctor  House
Aş vrea să scriu despre: dar chiar scriu :))
Vreau să îţi spun că: îţi mulţumesc pentru că ai citit tot
Cum mi s-a părut chestionarul: destul de ok

Mulţumesc

Mulţumesc celor care m-au iubit aşa cum sunt.Mi-au făcut inima să bată în continuare şi mi-au arătat că dragostea adevărată nu există doar în basme.

Mulţumesc celor care m-au urât,m-au făcut mai puternică pe zi ce trece.

Mulţumesc celor care nu au crezut în visele mele,ei mi-au înaripat imaginaţia.

Mulţumesc celor cărora le-a păsat,m-au făcut să mă simt importantă.

Mulţumesc celor care m-au minţit,m-au făcut să preţuiesc mult mai mult adevărul şi să-i văd reala putere.

Mulţumesc celor care au intrat în viaţa mea,ei m-au făcut ceea ce sunt astăzi.

Mulţumesc celor care m-au respectat şi nu m-au jignit niciodată,m-au făcut să simt că merit.



Mulţumesc celor care m-au părăsit,datorită lor am realizat că nimic nu durează la nesfârşit.

Mulţumesc celor care nu au crezut în mine,ei m-au făcut mult mai ambiţioasă şi încăpăţânată.

Mulţumesc celor care au rămas,ei mi-au arătat ce înseamnă adevărata prietenie.

Mulţumesc celor care m-au dezamăgit,m-au învăţat în cine trebuie să am încredere.

Mulţumesc celor care nu m-au lăsat să plec şi celor care m-au primit înapoi.

Mulţumesc celor care mi-au greşit,m-au învăţat să iert dar să nu uit niciodată.

Mulţumesc celor care m-au ascultat de fiecare dată,m-au făcut să înţeleg cât valorez.

Mulţumesc celor care m-au desconsiderat,ei mi-au dat mai multă încredere în mine însămi.

Mulţumesc celor care au dat dovadă de bun simţ,mi-au demonstrat că nu toţi oamenii sunt la fel.

Mulţumesc celor care s-au ţinut de cuvânt,m-au făcut să realizez ce înseamnă cu adevărat oamenii de onoare.

Mulţumesc celor care mi-au pus piedici,mi-au demonstrat că sunt mai puternică decât credeam şi că mă pot ridica şi singură.

Mulţumesc celor care m-au facut să plâng,m-au făcut să preţuiesc şi mai mult zâmbetul.

Mulţumesc celor care m-au rănit,cu ajutorul lor m-am maturizat.

Mulţumesc celor care mi-au dat dreptate când spuneam adevărul dar nimeni nu mă credea,m-aţi făcut să mă simt importantă.

Mulţumesc celor care m-au făcut să plâng doar de la prea mult râs,m-au făcut să trăiesc fiecare clipă la maxim şi s-o preţuiesc.

Mulţumesc celor care m-au trădat,ei m-au învăţat să fiu prevăzătoare.

Mulţumesc celor care au căzut şi s-au ridicat odată cu mine,mi-au arătat ce înseamnă să ai cu adevărat prieteni.

Şi,în final,tot respectul pentru cei care au rămas chiar şi cand le-am cerut să plece!

Barbatul

De cand te-ai nascut ai vrut sa intelegi barbatul,
                             Te-a fermecat.
Ai cutreierat Pamantul in lung si-n lat  cautand
                            barbatul perfect pentru tine.
Acel barbat care sa te completeze,care sa te iubeasca
                       asa cum esti fara sa pretinda sa te schimbe.

Credeai ca barbatul e o fiinta dura.
Insa azi,prin ochii tai caprui ai vazut pentru prima data,
                                                          barbatul.
Parea perfect.
Nu intelegeai cum un trup atat de bine conturat,un caracter atat de dur
                               poate sa sufere,cum poate fi ranit ?
Nu intelegeai deloc barbatul.
Apoi ai descoperit tot felul de barbati pe care ii credeai diferiti,dar
                           la un moment dat ai ajuns sa crezi ca sunt toti la fel.
Abatuta,te plimbai agale pe plaja.
                 In fata ta zaresti un barbat.

V-ati privit o clipa apoi te-ai asezat pe nisipul fierbinte ce stralucea in razele soarelui.
               Te-a urmat.
Te-ai gandit ca si el este la fel ca cei de dinainte dar totusi ceva iti soptea sa nu te lasi pacalita de aparente.
Atunci,timida,l-ai intrebat:
                   "Ce este barbatul?"
Ironic,ti-a raspuns: "Barbatul este una dintre cele mai puternice fiinte."
Barbatul acesta era diferit.
Atunci nu-ti dadeai seama ca te indragostesti de un barbat.
"Dar in ce consta puterea unui barbat?" l-ai intrebat.
Atunci,cu un zambet strengar el a adaugat:
"Puterea unui barbat nu sta in cat de puternic loveste ci in cat de bland poate fii cand alinta.
Puterea unui barbat nu o dovedeste parul de pe piept sau numarul femeilor care il iubesc,
                                  ci inima din pieptul sau si capacitatea de a fi loial sufleteste unei singure femei.
Puterea unui barbat nu sta in greutatile pe care le poate ridica,
                                   ci in poverile pe care le poate duce."
A tacut o clipa apoi a adaugat:
"Dar tu,ce crezi despre barbati?"
"Cred...hmm..cred ca toti sunteti la fel."
Insa a citit in ezitarea ta neincredere in propriile opinii.
"Dar cine te-a pus sa-i incerci pe toti?De asta urasc eu femeile!"
Ironia sa te supara insa in acelasi timp o adorai.
Ai sovait o clipa,apoi ai mimat un zambet si ai plecat.
                         Acea ultima intrebare te suparase,iti ranise orgoliul.
In buzunar ai gasit o foita pe care scria un numar de telefon insa n-ai indraznit sa suni.

Atunci ti-ai dat seama ca inca nu stii nimic despre barbati.
Ti-ai dat seama ca te-ai indragostit de un necunoscut plin de sarcasm,dar
                                 nu aveai curajul sa-l suni,sa-i marturisesti asta.
Asa ca te-ai intors inapoi in "ocean".
Ai intalnit barbati inculti,barbati orgoliosi,barbati frumosi,barbati urati,barbati imaturi,barbati perversi...
Toti te dezgustau,iar tu
                  nu-ti puteai scoate din cap barbatul de pe plaja.
Barbatul ce parea diferit.
Pana sa il intalnesti aproape ca ajunsesei sa urasti barbatul,iar acum te gandeai numai la el.
Insa acum esti singura.
Tanjesti dupa orice fel de barbat,ai imbatranit.
Cauti acel bilet si il pui intr-o sticla.
Te plimbi linistita pe plaja,te apropi de apa si-i dai drumul  pe mare.

Insa un barbat o ia si ti-o inapoiaza.
Te-ai apropiat de el si l-ai intrebat:
"Ce este barbatul?"
"Nu va inteleg.Cine sunteti?"
"Dar dumneavoastra?"
"Un barbat."
"Urati femeile?"
"Obisnuiam.Dar dumneavoastra cine sunteti?"
"O femeie".
I-ai intins biletul cu numarul de telefon spunandu-i: "N-am avut curajul sa te sun,de atunci."
Lacrimile va siroiau pe obraz.
"Vrei sa stii ce e cu adevarat barbatul?Barbatul este o fiinta inselatoare,aparent dura,dar care sufera la fel de mult ca si voi,femeile."
Pentru prima data intelegeai barbatul.

Perle (Pentru ca tot se apropie bacul)

"Mihai Viteazul a murit,a inviat,s-a luptat cu tatarii,apoi a murit la loc."


"Atmosfera de neuitat...
Ma faceti sa ma simt ca-ntr-o gradina cu legume!"


"Hemoglobina trebuie sa se cupleze cu oxigenul,de obicei,dar ei ii place mai mult cu carbonul"

"Cetățeanul turmentat se întreabă “Eu cu cine votez?” la fel ca susținătorii de pahar a lui Băsescu"

"Caragiale era un adevarat miștocar al secolului 17"

"Aud culori si vad sunete."


"Profa de geografie le preda elevilor:
- Romania este situata in partea de Est a tarii."

"Am vazut un stol de hipopotami"



"Sotia ii spune sotului:
- Mai bine ma casatoream cu dracul!
- Aiurea, scumpo! Casatoria intre rudele de sange e interzisa!"

"DOUA GRAME PARALELE DEFINESC PARALELOGRAMUL"


""E clara incurcatura?""

"Stefan cel Mare a dat ordin la cai sa cotropeasca mai tare!."

"Banca a 2-a stai dreapta in banca!"

"Germania se varsa in Dunare."

"Scheletul capului are 12 perechi de coaste..."

"Biologie: Toatã lumea stie sã mestece, stie sã sugã...Eu vorbesc si tu mã acoperi !!!"

"Romanul "Rascoala" este conceput de Liviu Rebreanu sferic, pentru ca începe si se termina cu imaginea burtii lui Rogojinaru, care seamana cu o sfera."

"Imparatul avea o gradina si in fund un mar"

"Cristofel Columb a plecat în America unde s-a însurat cu o bãştinoasã."

Pentru ca el e Cristi

De ce tocmai el?

1. Pentru ca e sociabil
2 Pentru ca ma face sa zambesc
3 Pentru ca ma face sa rad chiar si atunci cand am foarte multi nervi
4 Pentru ca il cunosc de jumatate de an dar parca il cunosc de-o viata
5 Pentru ca  e super de treaba
6 Pentru ca e zapacit
7 Pentru felul lui de-a fi
8 Pentru ca  imi place numele lui
9 Pentru ca ma enerveaza
10 Pentru ca exista
11 Pentru ca  are ochii aia atat de frumosi
12 Pentru ca  rade intruna
13 Pentru ca a vrut neaparat sa scriu chestia asta
14  Pentru ca e singurul care a reusit sa ma faca sa rad pana m-a durut  burta
15 Pentru ca are momentele lui de zapaceala
16 Pentru ca  atunci cand are momentele lui de zapaceala imi spune "beibi" :))
17 Pentru felul in care ii deseneaza pe phineas si ferb
18 Pentru ca nu mai stiu ce sa scriu
19 Pentru ca stie de gluma
20 Pentru ca poate fi si serios
21 Pentru ca prima parere despre el a fost gresita
22 Pentru ca ma gadila in ora de info =))
23 Pentru ca va citi asta
24 Pentru ca nu pot sa ma plictisesc cand sunt in preajma lui
25 Pentru ca pot fi eu insumi in preajma lui
26 Pentru ca avem discutii in contradictoriu si ne amuza chestia asta (ba da..ba nu :)) )
27 Pentru ca ne oprim la dicutiile in contradictoriu,nu ne certam
28 Pentru ca imi da mesaje
29 Pentru ca e descurcaret
30 Pentru prostiile mele la care rade
31 Pentru ca e colegul meu drag.

Scrisoare catre suflete

     Dragule,
  Probabil esti mirat ca dupa atata vreme iti scriu,ma mira si pe mine..
  Iti scriu pentru ca lumea imi pare din ce in ce ma straina,mai ipocrita.Iti scriu pentru ca am obosit sa cobor in fiecare gara a fericirii mele si sa trebuiasca sa ma urc apoi,iar,in trenul adolescentei pentru ca nu mai puteam distinge oamenii de celelelalte vietati.Candva,cineva,intr-o gara in care ma intorc adesea,aceeasi gara in care se opresc fericirea si tristetea,aparent luminoasa,aceeasi gara pe panoul careia permanent se suprapun destinatii spre care alergi fara rost,gara destinului meu,mi-a soptit:"Bun venit in rasa umana".Pe atunci eram doar un calator ce nu stia ce inseamna viata,nu cunostea oamenii si felul lor de a fi,atat de falsi cateodata,luptand orbeste pentru un lucru care se dovedeste a-i fi inutil,alergand spre destinatii nesigure,mereu altele,care se intersecteaza la capat de drum intr-un punct mort,in punctul in care m-am oprit si eu acum,dar acum am inteles perfect ce insemna vestita "rasa umana" pentru care totul are un pret.
  Nu mi-a mai ramas mult timp,numai sunt copilul de alta data ce alerga impreuna cu vantul..Daca imi cauti ochii ii gasesti printre zambete false,buzele mi-au devenit inchisoare a cuvintelor..Iti scriu pentru ca am nevoie sa ma inteleaga cineva,iti scriu pentru ca  m-ar durea sa-ti vorbesc si sa nu ma poti intelege pe deplin,pentru ca pe zi ce trece sunt mai uimita de oameni.Apar de nicaieri mai rai,mai buni,mai cruzi,mai altfel,de fiecare data altfel.Nimeni nu ramane la fel.M-am straduit sa fiu aceeasi persoana,sa rad mereu sau fiu bine dispusa,dar, la ce bun?
   Oamenii sunt de vina,nu poti avea incredere in ei,cel putin nu in toti.Unii sunt falsi pe cand altii,ei bine adevaratii oameni pe care i-am cunoscut,cred ca incap intr-un saculet si ma bucur nespus de mult ca i-am intalnit.De la ei am invatat ce inseamna cu adevarat sa fi "om",am invatat ce inseamna bunatatea,am invatat ceea ce cunosc acum,de la ei...
  Te las cu bine,sperand ca, coloana aceasta infinita de suflete sa nu te raneasca.Ma imbrac intr-un nor de vise si plec,ai grija de tine suflete!
  Ai grija de oameni!

Pentru ca el e Andrei

De ce el?
-Pentru ca el e Andrei al nostru
-pentru ca fara el am "muri de foame" la scoala
-pentru ca ma face sa rad in fiecare zi
-pentru ca e cel  mai de treaba baiat pe care l-am cunoscut
-pentru ca n-aveam idee ce postare sa fac cand m-a sunat el
-pentru ca nu pot sa ma plictisesc cand stau cu el
-pentru ca imi povesteste orice
-pentru ca imi vars nervii cateodata pe el si dupa imi pare rau dar numai conteaza pentru ca nu se supara
-pentru ca ma intreaba in ora cand ma aranjez "Cine te crezi?"=))
-pentru ca e un prieten adevarat
-pentru ca e fratele pe care nu l-am avut niciodata
-pentru ca am fost in aceeasi clasa in clasa I si  a II-a
-pentru ca am "divortat" in semestrul I in al clasei a IX-a pe trecerea de pietoni vis a vis de tribunal si biserica
-pentru ca nu pot sta suparata pe el mai mult de un minut
-pentru ca atunci cand se supara e asa de comic
-pentru ca e el
-pentru ca e simplu
-pentru ca e complicat
-pentru ca se vaita ori de cate ori il imbulgareste cineva
-pentru ca il cunosc de putin timp dar parca il cunosc de o viata
-pentru ca ii place Apple
-pentru ca e inebunit dupa iphone-uri si imi povesteste orice si eu nu inteleg nimic
-pentru ca ii zic in ore sa se potoleasca si rade in continuu
-pentru ca ma enerveaza cateodata
-pentru ca si eu il enervez pe el
-pentru ca merg in fiecare zi cu el acasa
-pentru ca strigam unul la altul "fata"si ne amuza teribil chestia asta:))
Pentru ca e el si asa cum e e prietenul nostru..Multumim Andrei ca esti asa cum esti si ca ne suporti zilnic:*

Ea nu mai....

Ea nu mai scrie....Literele ii sunt straine.Nu le mai intelege sensul.Sunt mii de metafore ce ii zboara acum prin minte dar pe care nu le poate intelege...
Ea nu mai vorbeste..Cuvintele ei sunt inutile si fara tel.Nu le mai stie rostul.
Ea nu mai plange..Lacrimile ei sunt putine si le daruieste cu zgarcenie pentru ca a invatat demult ca cel care o face sa planga nu merita lacrimile ei.
Ea nu mai uraste..ii priveste pe toti in ochi dar nu-i mai uraste pentru ca urandu-i pe ei se ranea pe sine candva.
Ea nu mai picteaza..culorile i se par inutile intr-o lume alb negru in care traieste zi de zi..
Ea nu mai viseaza..visele i se par scopuri ce nu pot fi atinse.
Dar totusi ea inca spera ca intr-o zi ceva se va schimba in aceasta lume plina de oameni falsi,in care cu greu gasesti pe cineva care sa te inteleaga cu adevarat,cu greu gasesti prieteni adevarati...

O iarna de cuvinte

       Alb.Asta era tot ce vedeam.Totul e acoperit de zapada.Casele stau ingramadite parca tremurand la adierea vantului.Pe drum nu e nimeni in afar de mine si de fulgii de zapada.Dansez cu ei in cercuri albe de cristal.E atat de liniste.Toata aceasta tacere imi invaluie sufletul intr-o aura de mister.Imi pot vedea sufletul in oglindirea apelor inghetate.E acolo,singur,ma asteapta.Rade.E rasul pe care nu l-am mai auzit de multa vreme.
      M-am scufundat in tacere si l-am ascultat.Spunea povestea vietii mele pe care se pare ca o stie mult mai bine decat o stiam eu.A pastrat in el,de-a lungul anilor o multime de franturi de vise,de ganduri inutile,pe care le uitasem demult.Cunoaste atat de multe.Dar iarna n-o cunoaste.

Sweet fifteen

15 ani....Prima aniversare sarbatorita pe blog.
    Si iata a mai trecut un an din viata mea.Cu bune cu rele,cu dezamagiri,cu impliniri.S-a dus un deceniu si jumatate din aceasta viata,dar parca a trecut doar o zii.
    De azi am 15 ani,de azi se  spune ca m-am maturizat mai mult decat la 14,dar dupa parerea mea sunt acelasi copil nebunatic,cu aceleasi ganduri si intrebari ce nu-i dau pace si cu mult mai multe vise.
    Sufletul meu este o pulbere de vise iar odata intrat acolo te vei ratacii printre cioburi de amintiri ce-ti vor spune mereu daca sunt fericita,daca sunt trista,daca imi pasa de tine,iar daca ai ajuns in sufletul meu poti fi sigur ca imi pasa.Odata ajuns la acea conglomeratie de amintiri,cu greu reusesti sa te indepartezi pentru ca,cu greu vei si ajunge acolo.In acel loc am pastrat doar amintiri frumoase impaturite in pulbere de sperante,de dorinte,de iluzii pentru a nu le mai pierde niciodata.Celelalte le-am pastrat in cripta uitarii a carei cheie am aruncat-o demult si sper sa n-o mai regasesc vreodata.Doamne cate poti intelege printr-un singur numar:15.Au fost 15 ani in care am zambit,am ras,m-am distrat,mi-am facut prieteni,am descoperit mastile ce le purtau unii oameni ce pretindeau a-mi fi prieteni.
    Dar cate masti poate avea un om?Nu cred ca se va gasi vreodata cineva care sa le numere pe toate.Prima impresie este de obicei una falsa.Am ajuns la maturitatea de a-i numi prieteni doar pe cei care-mi sunt aproape,pe cei pentru care as "baga mana in foc" cu adevarat,pe cei care nu ma lasa la greu,pe cei mai apropiati,ce nu doar pretind ci mi-au si fost aproape in momente grele si care,chiar daca am avut perioade in care nu ne-am mai vorbit au continuat sa ma sustina si sa le pese.Dar de ce sa ne mai miram de aceasta nepasare a oamenilor cand toti suntem asa.Fie ca vrem sau nu fiecare este nepasator la un anumit moment.
   Am ajuns la maturitatea de a nu-mi arata sentimentele fata de anumite persoane doar din simplul fapt ca au atat de multe feţe incat nu stiu pentru care dintre ele am sentimente.
   In acesti 15 ani ai existentei mele am adunat atat de multe amintiri,vise si iluzii incat nu le mai cunosc numarul.
  Intr-un final,vreau sa le multumesc adevaratilor mei prieteni ce mi-au fost alaturi in fiecare zi a existentei mele si care ma suporta zilnic.Va multumesc din suflet si va iubesc!