Ea nu mai scrie....Literele ii sunt straine.Nu le mai intelege sensul.Sunt mii de metafore ce ii zboara acum prin minte dar pe care nu le poate intelege...Ea nu mai vorbeste..Cuvintele ei sunt inutile si fara tel.Nu le mai stie rostul.
Ea nu mai plange..Lacrimile ei sunt putine si le daruieste cu zgarcenie pentru ca a invatat demult ca cel care o face sa planga nu merita lacrimile ei.
Ea nu mai uraste..ii priveste pe toti in ochi dar nu-i mai uraste pentru ca urandu-i pe ei se ranea pe sine candva.
Ea nu mai picteaza..culorile i se par inutile intr-o lume alb negru in care traieste zi de zi..
Ea nu mai viseaza..visele i se par scopuri ce nu pot fi atinse.
Dar totusi ea inca spera ca intr-o zi ceva se va schimba in aceasta lume plina de oameni falsi,in care cu greu gasesti pe cineva care sa te inteleaga cu adevarat,cu greu gasesti prieteni adevarati...
