O iarna de cuvinte

       Alb.Asta era tot ce vedeam.Totul e acoperit de zapada.Casele stau ingramadite parca tremurand la adierea vantului.Pe drum nu e nimeni in afar de mine si de fulgii de zapada.Dansez cu ei in cercuri albe de cristal.E atat de liniste.Toata aceasta tacere imi invaluie sufletul intr-o aura de mister.Imi pot vedea sufletul in oglindirea apelor inghetate.E acolo,singur,ma asteapta.Rade.E rasul pe care nu l-am mai auzit de multa vreme.
      M-am scufundat in tacere si l-am ascultat.Spunea povestea vietii mele pe care se pare ca o stie mult mai bine decat o stiam eu.A pastrat in el,de-a lungul anilor o multime de franturi de vise,de ganduri inutile,pe care le uitasem demult.Cunoaste atat de multe.Dar iarna n-o cunoaste.