Oameni,suflete,prieteni

Oameni,suflete,prieteni...par mereu a avea acelaşi înţeles.
De când m-am născut am învăţat ca sunt om.Mai exact sunt o fiinţă care cară cu ea de-a lungul timpului povestea unui suflet,vise,iluzii,emoţii,amintiri.Am învăţat că am un suflet care păstrează fiecare amintire precum o sticlă de parfum asezată pe raftul memoriei,unele mirosind a nostalgie şi a dor,altele a oameni ce au fost.
Am fost învăţată că în viaţă nu mergi singur ci alături de anumite persoane pe care le numeşti simplu rude.Dar mai există şi acei oameni care nu se încadrează în acest grup şi totuşi îţi sunt alături,te acceptă aşa cum eşti,îţi dau sfaturi şi te ajută oricând.Obişnuiam să îi numesc îngeri păzitori,dar am înteles în final că se numesc prieteni,îngeri care au libertatea de a zbura departe de mine,de capriciile si de toatene mele,de defectele mele,de nebunia mea,dar totuşi îmi rămân alături.Sunt oamenii la care ţin cel mai mult,oamenii care mă cunosc aşa cum sunt,fără ascunzişuri,fără ocolişuri,pur si simplu EU.În faţa lor putem mereu să ne arătăm pe noi,cu calităţi şi defecte,să cerem sfaturi,să plângem,fără să ne simţim vulnerabili.
Până aici totul pare la fel.Oamenii sunt în esenţă suflete şi în acelaşi timp prieteni.
Am întâlnit de-a lungul timpului oameni frumoşi,liberi,orgolioşi,empatici.
Am răsfoit filele cărţilor unor suflete aparent perfecte care ascundeau poveşti pe care,dacă ajungeai să le cunoşti,nu mai rămâneai la fel.M-au schimbat.M-au maturizat şi m-au ajutat.
Am avut în preajmă oameni pe care nu i-am cunoscut niciodată cu adevărat,dar care m-au ajutat enorm,mi-au stat alături.Am avut prieteni,adică oameni pe care puteam să jur că îi cunosc,care m-au uimit când mă aşteptam mai puţin.M-au lovit,m-am ridicat şi o să continui să o fac.Suntem la fel de puternici,la fel de slabi.
Suntem mai presus de toate oameni.Avem în grijă un suflet pe care-l arătăm în totalitate doar prietenilor.
Suntem oameni,suflete,prieteni...

Beyond shadows se extinde

Ma gasiti si aici:

http://www.facebook.com/corinastefaniat

Jurnalul unei pasiuni

Cap 1    Octombrie

                                       V

Ma privea lung,ma analiza de parca ar fi alergat o viata intreaga dupa himere,iar acum,cand are una dintre ele,pe mine,voia s-o pastreze in lumea ochilor,in adancul sufletului de unde nimeni si nimic nu o poate face sa dispara.Ma intriga acest om pe care-l cunoscusem cu foarte putin timp inainte,dar totusi imi inspira incredere,  ceea ce putini oameni reusesc,si imi trezea interesul si curiozitatea.Dulceata privirilor lui reinvia vise aburite de vechi amintiri.Ochii lui precum ruginiul frunzelor de toamna ascundeau ceva.Pasea nesigur catre mine,iar eu inaintam haotic catre el incercand sa-i aflu secretele pas cu pas,distrugand linistea apelor cu sunetul frunzelor zdrobite sub talpile mele ude.Spusese acel nume,"Catherine",cu atata dor in privire,dar doar atat reusise sa spuna.Cuvintele parca ramasesera blocate inauntrul sau.Cumva ii era teama ca ar putea fi prea coplesitoare?
Buzele imi tremurau.Nu puteam rosti acel nume cu toate ca insemna atat de mult pentru mine.
O lacrima si-a facut drum stinghera pe obrazul meu.Timpul trecea in tacere cu fiecare gand ce-mi tulbura mintea.El statea acolo nemiscat,aproape impietrit.Ochii sai luceau acum mai puternic.Incepuse sa ploua.Mi-a facut semn sa tac si sa-l urmez.Asa am facut.M-am urcat in taxi si am stat acolo cateva clipe.Niciunul dintre noi nu stia ce sa spuna,cum sa inceapa.Ploaia avea o nuanta de liniste totala pe care parca nu voiam s-o perturbam.
-Ati spus ceva de Catherine.La ce anume v-ati referit?
-Semeni atat de mult cu ea ! Ochii tai precum cerul fara nori,mari si copilarosi,seamana izbitor de mult cu ai ei.Vocea ta,joasa,melodioasa,rasul tau moale,incantator,ma afunda in visare,ma duc cu gandul la ea.
-Credeti?
Privea afara prin ploaie,pierdut in ganduri.
-Sunt sigur !
Mi-a intins o scrisoare.
-Poate ca in felul acesta veti realiza cu cine stati de vorba.Nu mi-am permis sa mai pierd o persoana draga mie,nu iar.
Am deschis scrisoarea bulversata ezitand o clipa.Un junghi rece mi-a cutremurat inima.Batranul devenise rigid.Se uita fix la mine,intalnidu-mi din cand in cand privirea.Parul,revarsat pe umerii mei goi,forma o perdea intre noi.Am citit in tacere:
"Lipsa ta mi-a spulberat visele si rabdarea,mi-a rupt in bucati ratiunea si m-a dezbracat de nelamuriri si umbre.Am citit tot ce mi-ai scris printre lacrimi.Fiecare om detine cararea unui suflet pustiu.Cand ai descoperit-o nu trebuie sa te inspaimanti.Eu am descoperit-o de foarte mult timp.Sufletul meu incatusat resipra acum sentimente inabusite de timp.Nu stiu ce vreau,dar stiu ce simt.Nu trebuie sa te inchizi in tine de fiecare data cand ceva nu functioneaza cum ai vrea tu,nu trebuie sa te ascunzi de oameni,de mine.Asculta-ma ! Fericirea nu-si are locul pe buzele tale.Bratele ei nu te pot imbratisa prea des pentru ca ar distruge tot ce esti tu.Tu nu trebuie s-o cunosti.Impreuna cu ea n-ai putea scrie atat de frumos,nu ai putea exprima ceea ce simti.Din fericire nu reiese arta,ea o distruge cu cele mai fanatice vise si iluzii.Tu iubesti haotic,dezordonat.Tu nu iubesti oamenii,tu iubesti iubirea.Tu fara sa tipi,sa te lupti,sa te zbati pentru ceea ce-ti doresti,pentru ceea ce vrei sa  fie-n posesia ta nu vei putea trai niciodata.Ma-ntelegi?Niciodata !
La tine iubirea e un haos.Un haos care te ajuta,te face sa fii tu insati.Fericirea n-are ce cauta in ecuatia vietii tale.E doar o mica parte ce te face sa vezi lumea cu alti ochi,insa nu ea te-a invatat sa privesti universul cu ochi de invingator.Nu ea te-a invatat ce-nseamna sa pierzi,sa suferi,sa devii puternica.Nu ea te-a ajutat sa lupti.N-a fost ea cea care te-a determinat sa iti alegi prietenii si sa nu te-ncrezi in toata lumea.Nu ea !
Insa cu toate acestea e acolo,in spatele umbrelor,in spatele vietii tale,contribuind cu lucruri frumoase,devenind curcubeul de vise care se intinde peste ploaia de cuvinte ce ti-au tulburat sufletul si mintea.N-o cauta,te va gasi ea pe tine cand va fi cazul.Te descurci de minune si fara ajutorul ei.Tu nu esti niciodata trista pentru ca la tine tristetea are o insemnatate exagerata,dusa la extrem,dar nici pe deplin fericita pentru ca asta ar insemna sa renunti la ceea ce iubesti cel mai mult: literele.Esti la jumatate.Ramai aici ! Nu incerca sa schimbi ceva ! Si daca vei dori sa faci asta,daca nu vei mai alerga dupa fericire,daca vei intelege ceea ce ti-am scris,anunta-ma ! Nu promit sa schimb ceva,dar promit sa incerc !"
In acea clipa praful amintirilor mi-a alunecat printre degete,dar l-am lasat.Era doar praf !

Jurnalul unei pasiuni

Cap 1    Octombrie

                                       IV

Am inchis usa de lemn masiv a apartamentului ei mic si am plecat privind in urma cu regret.Un telefon m-a anuntat ca Amaly nu era la cafenea.Am coborat scarile privind inca lung spre usa,sperand ca o va deschide si ca ma va intoarce din drum,sperand ca o voi vedea.N-a fost asa insa.Mi-am continuat tacut drumul de parca  orice cuvant ma ranea.Nu ma puteam gandi la nimic altceva,mintea mea inca reconstituia incidentul din noaptea precedenta incercand sa gaseasca motivul plecarii ei.Nimic nu putea umple golul,scobitura ce ramasese in locul sufletului pe care mi-l furase.Mi-a luat ce aveam mai scump si a plecat fara  vreo explicatie,fara macar o privire inmuiata in regrete,fara un "Adio" spus in trecere,fara nimic.Acel nimic care pentru mine era totul.Am ajuns acasa cu gandurile invalmasite si cu visele infipte-n nori.Mi-am cautat cheile in buzunar iar cand am incercat sa descui usa...era deschisa."Amaly!"Mi-am spus in gand si un zambet s-a instalat pe chipul meu precum o masca de fericire.Am pasit sfios,cautandu-i ochii cu privirea,sperand ca va fi acolo asteptandu-ma.Am privit in jur.Era mult prea multa liniste iar ea este mult prea zgomotoasa.O umbra se deplasa prin camera si nu stiam ce e.Deodata o pereche de ochi negrii au strabatut intunericul din camera si mi s-au intiparit in suflet.Luceau precum doua margele vii.Ma priveau intrebatori.De gatul sau subtire era atarnat un bilet.Am citit inmarmurit: "Sper sa-ti placa compania lui mai mult decat ti-a placut a mea.".Atunci am realizat ca banuielile mele erau adevarate.Se suparase pentru cearta din seara precedenta.
Cainele,pentru ca despre un caine era vorba,l-am botezat Faith.Faith,pentru ca inseamna credinta,pentru ca reprezinta credinta mea ca ea se va intoarce,credinta ca inca ma iubeste si ca nu ia in seama orice cuvant aruncat la nervi.Niciun om nu spune lucruri frumoase la nervi iar eu nu eram tipul de om cu nervi de fier.Sunt o fire vulcanica si,din pacate,ea la fel.Dar tocmai asta mi-a placut la ea.Ma regasesc in orice vorba,orice idee,orice gest.Cand o rasfat,in ea ma vad pe mine copil.Oglindeste atat de bine ceea ce sunt si imi completeaza caracterul prin iesirile pe care le are deseori incat m-a facut s-o ador.As putea s-o respir,s-o inhalez,s-o miros,s-o iubesc o viata intreaga si n-as putea fi sigur ca am cunoscut-o indeajuns de bine.Este atat de versatila,are atat de multe moduri de a disimula sentimente incat nu mai stiu cum sa reactionez.Am crezut ca e precum o carte deschisa,am crezut ca e o asa zisa "prada usoara",dar m-a invins.Am incercat sa ma joc cu ea,cu gandurile ei,cu sentimentele ei si am cazut in propria-mi capcana,dar nu regret nimic.Sunt mandru de realizarea mea.Am fost invins,dar am castigat in acelasi timp.

Trezindu-ma din visare am observat usa intredeschisa si o silueta masculina apropiindu-se de mine.Era Chris.Ma privea cu aceeasi ochi limpezi,cu sprancenele arcuite,ridicate intrebator.
-Ai gasit-o?
-Ti se pare ca e prin zona?
-Amaly a disparut si tie-ti arde de glume?
-Taci ! Stai jos ! Uite-l,nu-i asa ca-i adorabil?
-Hector ce-i cu tine?De unde ai cainele?
-De la ea.
Chris ramase mut.Nu stiu daca il lasasem fara cuvinte,daca era doar surprins sau daca nu voia sa mai comenteze cele intamplate,dar cert este ca nici nu am vrut sa stiu mai multe.Am stat asa o vreme,uitandu-ne unul la altul.Eram seriosi in ciuda gandurilor care ne treceau prin minte,cel putin mie.
Un alt telefon,alta poveste.
-Ce e? Ce s-a intamplat?
-Hector,cineva a vazut-o !
-Unde?
In acel moment Chris a plecat facandu-mi semn cu mana sa-l urmez.Mi-am luat paltonul cel negru pentru a-mi completa starea,l-am luat pe Faith si am plecat.M-am urcat in masina fara sa stiu unde mergem.Chris conducea nebuneste.
-Chris,calmeaza-te ! Cine a vazut-o? Unde?
-Iti spun cand ajungem.

Astăzi m-am luptat cu mine

      Astăzi m-am luptat cu mine.Eram tot aceeaşi eu,aceeaşi înfăţişare,aceleaşi vise,aceleaşi idei preconcepute despre oameni,acelaşi chip visător şi vesel,dar alt suflet.Aceeaşi Corina,dar totuşi altă eu.
      Sufletul meu este asemeni unui castel de nisip,îl construieşti cu greu,pui vise,speranţe,emoţii,îl conturezi  cu praf de curaj şi voinţă,îi creionezi ultimele detalii,apoi adaugi ambiţia.Îi pui înăuntru secretele unei lumi neînţelese,iubirea,fericirea,tristeţea,ura,deznădejdea.Apoi îl arăţi tuturor,mândru de opera ta de artă,neştiind că oamenii nu sunt chiar atât de buni pe cât par.Şi ca deobicei vor fi oameni şi oameni.Vor fi oameni care îl vor admira,oameni care vor cere şi cele mai mici detalii despre construirea lui,oameni frumoşi,raze de soare care fac castelul de nisip să radieze.
   Dar,apoi,vor veni oamenii invidioşi,oamenii haini,oamenii falşi care iţi vor   arăta defecte care nu există,greşeli care te vor induce în eroare.Vor veni oameni care vor vrea să-l distrugă,să-i fure ce are mai frumos,mai strălucitor şi să plece,oameni fără demnitate,valuri care vor incerca să ia cu ele în adâncuri strălucirea sufletului meu.Dar,oricât ar încerca,oricât rău i-ar face,plaja este mare,iar nisipul îndeajuns cât să reziste cu îndârjire atacurilor.Sufletul meu a dat până acum,deşi nu este foarte trecut prin viaţă,destule bătălii cât să ştie ce înseamnă bucuria unei victorii sau lacrimile unei înfrângeri.A trecut peste durere,peste neputinţă,peste umilinţă si a îmbrăţişat fericirea,bucuria,a oferit zâmbete.Şi-a descoperit puteri nebănuite,arme pe care nu le-a folosit până acum şi care îi vor fi de ajutor,strategii de luptă elaborate.A realizat că oricât rău i s-ar face se poate reface,oricâţi ar încerca să-l distrugă aceştia nu fac decât să-l întărească şi să-şi dorească să dea tot ce e mai bun din el pentru a le arăta acelor suflete haine că este mai presus de ele,că e mai rezistent,mai puternic,mai viclean şi totodată mai fericit.
   M-am abţinut mereu să fac rău şi am făcut un bine chiar dacă am ştiut că unii nu meritau acest lucru.
Am văzut bucuria in ochii unor oameni simpli.Fericirea li se citea din privire,zâmbetul se instalase pe feţele lor precum o mască.Erau frumoşi!
Am văzut şi oameni cărora nu le lipsea nimic material dar,totusi,erau trişti.
   M-am abţinut să arăt tot ceea ce simt şi să dezvălui tot ceea ce am şi ce sunt doar pentru că aceste fiinţe sunt imprevizibile şi atunci când dezvăluiam totul despre mine mă simţeam  vulnerabilă.Puţini sunt cei care ştiu totul despre ceea ce sunt,mulţi sunt însă cei care au impresia că mă cunosc cu adevărat.În interiorul meu este o luptă continuă între sentimente şi raţiune,între dorinţa de a face bine şi răul pe care-l înăbuş cu speranţe că în viitor va fi altfel.Mă mint singură,am mii de iluzii cu care prefer să trăiesc.Mă lupt cu mine.Sufletul meu vrea să iasă la lumină,cuvintele vor să cunoască rostirea,visele vor să devină realitate.Dar raţiunea mă readuce în planul realităţii,mă trezeşte din visare şi mă îndeamnă să înăbuş orice ieşire haotică.
   Astăzi au vrut să cunoască rostirea mult prea multe cuvinte,astăzi le-am combătut.Am câştigat o luptă dar,războiul doar ce a început.
 Astăzi,m-am luptat cu mine.

Jurnalul unei pasiuni

Cap 1    Octombrie

                                      III

       Nu intelegeam ce vrea de la mine acest taximetrist.De unde ma cunoaste ? De ce se uita la mine in felul acela? Sunt unele lucruri pe care nu le voi intelege niciodata.Ma privea fix si de fiecare data cand isi intorcea privirea catre mine,isi mangaia mustata neagra si nearanjata,isi aranja ochelarii si isi spunea de fiecare data mai staruitor:
      -Ochii aceia ! Cu siguranta i-am mai vazut.
      Taceam.Nu puteam scoate niciun sunet.Buzele se impotriveau de fiecare data cand voiam sa fac asta,dar,in final mi-am facut curaj si l-am intrebat:
     -Spuneati ceva despre ochii mei mai devreme.Continuati,va rog !
     -Nimicurile unui om batran,copila mea,nimicuri... mi-a spus privind abatut in zare.
     -Ati spus ca i-ati mai vazut.Unde?
     - Semanati foarte mult cu ea,sa stiti !
    In acel moment m-a privit fix de parca voia sa-si confirme o teorie,m-a analizat,m-a studiat cu atentie apoi a afirmat:
     -Da,da,cu siguranta !
    -Dar nu va inteleg !
    -Nu este nevoie,am ajuns !
    Era atat de frumos ! Adoram acel loc ! Am inchis usa taxiului.Era ultima data cand imi mai permiteam acest lux.L-am parasit pe batranul ce inca ma privea intrebator si m-am indreptat spre marea plina de corali.In acea zi era mai involburata ca niciodata.Plaja era acoperita cu un nisip fin avand numai o linie subtire de pietre mari si netede,de un gri neuniform.Un vant rece si sarat venea dinspre valuri.
  Am stat o clipa,acolo,nemiscata,de parca nisipul mi-ar fi prins talpile in inclestarea sa.Am privit valurile marii inaltandu-se de parca ar vrea sa ma duca cu ele in adancuri,apoi am privit in urma si atunci l-am vazut.Era tot acolo,ma privea.I-am facut semn sa coboare,sa vina langa mine,pe plaja.Ochii lui mari,visatori cautau parca,plini de speranta,un refugiu in acele valuri.
   -Te astept.Cu siguranta nu vrei sa ramai aici !
   -De unde stiti? Nu ma cunoasteti !
   -Ce sa faci aici?
   -Sa stau,sa privesc,sa ascult,sa admir si poate sa ma contopesc cu marea.
   -Imi pare rau,dar nu va pot lasa sa faceti asta.
   -Iarasi nu va inteleg.Cine sunteti?
   -Un strain care va vrea binele.Nu meritati aceeasi soarta ca si ea ! Nu iar ! Nu va pot permite sa faceti asta !
   -Despre cine vorbiti?
   -Catherine ! Oh,frumoasa Catherine.
   Speram sa ma insel,speram sa nu fie aceeasi persoana despre care mi-a povestit si tata,odinioara...

Jurnalul unei pasiuni

  Cap 1    Octombrie

                                           II

 Ma refugiasem acolo,in aerul sufocant al etajului trei.Sirena locomotivei se auzea in departare suierand prelung.Apasam enervat nasturele negru de plastic.Vizorul se intuneca pentru o clipa de parca dincolo de usa ingalbenita de trecerea timpului ma tintuia o umbra.In lovitura unei clipe am privit celelalte trei usi.Am abandonat curand ideea de a suna la una dintre ele.M-am uitat la ceasul ce ticaia monoton si neobosit: 10:30.Mi-am aranjat repede sacoul cel nou cumparat de la magazinul din colt care mi-a placut atat de mult pentru ca avea culoarea ochilor ei si apoi,un fir de curaj mi-a fost de ajuns pentru a nu mai astepta.Am deschis usa.Scartaitul balamalelor imi ranea auzul.Racoarea diminetii imi cutremura trupul.Am privit in jur,era mult prea liniste in apartamentul ei mic,cu pereti rosii si podea de culoarea noptii.Patul era nearanjat,pe noptiera era cafeaua ei,neatinsa insa.Era ciudat.Trebuia sa fie gata pana la ora asta.Am cautat-o dar n-am reusit sa o gasesc.Mi-am luat telefonul si am sunat-o dar nu mi-a raspuns.Se suparase pe mine?O deranjase cu ceva gluma din seara trecuta?De ce nu m-a asteptat?Trebuia sa mergem impreuna la cafeneaua de peste drum unde ne placea atat de mult sa ne petrecem diminetile,aceeasi cafenea unde ne-am cunoscut,in acea zi de august.Imi aduc si acum aminte extrem de bine acea zi.
    Era 9 august iar soarele parca zambea.Trebuia sa ma intalnesc cu cativa prieteni la cafeneaua de pe  strada principala.Plecasem grabit de acasa cu camasa nearanjata,papionul in buzunar(urmand sa mi-l aranjez in taxi-cel putin asa credeam atunci),jeansii prea largi care erau singurii pe care ii avusesem la indemana in acea zi si sacoul in mana.Am coborat scarile abrupte ale blocului meu si am plecat spre cafenea.Voiam sa merg pe jos pentru a mai admira inca o data parcul ce se intindea de-al lungul blocurilor ,ca un rau serpuitor de amintiri.Vantul rece imi cutremura corpul.Mi-am cuprins trupul cu mainile in imbratisarea unei clipe.Lacrimile lui august udau pamantul.Am oprit un taxi.Atunci am zarit-o.Ochii ei albastrii m-au privit fix.Nu voi uita niciodata acei ochi limpezi,mari,visatori ce ma priveau intrebator si aprig in acelasi timp.Buzele-i erau pictate cu foc.Parul ii era ravasit.Iar trupul acela subtire era atat de firav incat parea ca orice atingere il poate distruge.Obrajii-i erau rumeni.Am salutat-o politicos apoi,am intrebat taximetristul incotro se indreapta.Inainte de a-mi putea raspunde am auzit glasul ei,suav,raspunzand in locul bunului domn:
     -La cafeneaua de pe strada principala.
     Spunea acele cuvinte ca o dulceata de cirese amare,precum o invitatie,de parca voia sa ma ademeneasca,se juca cu gandurile mele.
     -Ce coincidenta ! Acolo merg si eu.
     Am urcat in taxi apoi o liniste lacoma ne-a inghitit cuvintele.Era imbracata intr-o rochie rosie,din catifea.Era atat de frumoasa ! Am privit-o indelung,apoi,cand am vrut sa ma prezint in sfarsit,facandu-mi curaj,l-am auzit pe taximetrist spunandu-mi ca am ajuns la destinatie.
    Am coborat abatut,am asteptat-o sa coboare apoi am intrat amandoi in cafenea.M-am indreptat spre masa unde era Chris si atunci am vazut-o urmandu-ma."Probabil se indreapta spre masa alaturata" mi-am spus.L-am salutat pe Chris si m-am asezat la masa,apoi am auzit-o:
     -Buna,Chris !Buna si tie,strainule  ! a spus zambind.
     -Hector,incantat ! m-am balbait eu,incurcat.
     -Amaly, placerea e de partea mea !
    S-a asezat langa mine.L-am privit incruntat pe Chris care-mi zambea.Nu intelegeam ce cauta acolo.
     -Chris,putem vorbi o clipa?
     -Desigur !
     -Scuza-ne putin,Amaly !
     Ne-am ridicat amandoi de la masa,apoi confuz l-am intrebat :
     -Cine e? Cine a invitat-o? Mie de ce nu mi-a spus nimeni nimic de ea?
     -Hector,stai putin,calmeaza-te ! Amaly e o buna prietena de-a mea,stiam ca daca iti voi spune ca ne va tine companie azi nu vei mai vrea sa vii asa ca am omis sa mentionez prezenta ei.
     -Mie imi ajunge,nu-mi place prezenta ei,plec !
     - Stai putin ! Ce te deranjeaza ?
     - N-ai vazut cum vorbeste ? Cum ma priveste,de parca ar avea intentii ascunse?
     -Esti doar derutat,asta e tot.Haide,stai cu noi,daca te deranjeaza intr-adevar,poti pleca putin mai tarziu,dar mai intai schimba doua vorbe cu ea si ai sa vezi ca te-ai inselat in privinta ei.
      Asa a fost.Ma inselasem amarnic.Am stat de vorba pana pe inserat.Apoi ne-am facut un obicei din asta.
      Au trecut patru ani de atunci,patru ani in care am pastrat acest obicei,pana acum.
      Am plecat din apartamentul ei si m-am indreptat spre cafeneaua noastra.Speram sa fie acolo...

Leapsa

1. Munte sau mare?

Munte 

2. Iarna sau vara?

Vara

3. Care e destinatia la care visezi ca vei ajunge macar o data in viata?

Anglia

4. Care a fost cea mai frumoasa tara pe care ai vizitat-o?

Mie una imi place Romania...

5. Care a fost cel mai frumos oras din afara tarii pe care l-ai vizitat?

:-??

6. Care a fost cel mai frumos oras din Romania pe care l-ai vizitat?

Sibiul

7. Ce obiectiv turistic te-a impresionat?

Niciunul in mod special.

8. Ce obiectiv turistic romanesc ai recomanda unui strain?

Absolut tot ce tine de Romania si de frumusetile ei de care noi nu stim sa ne bucuram merita vazut.

9. Ce oras ti-ai dori sa vizitezi?

Londra

10. Ce suveniruri cumperi de obicei?

Orice mi se pare dragut,interesant.

Si....cam atat.Bye!

Jurnalul unei pasinui

  Cap. 1     Octombrie

                                                          I

Tacere.Asta e tot ce aud.Intuneric.Asta e tot ce vad.Iata cum doua cuvinte au ajuns sa-mi guverneze starea.Vreau sa ies.Inaintez.Ma izbesc de un perete.Schimb directia,alt perete.Ma asez.In acest intuneric infinit imi caut sufletul.Stiu ca e acolo undeva.
      -Suflete,unde esti?Cine esti?
Dar,defapt,cine sunt eu?
Eu? Intai de toate sunt un copil,un copil care s-a maturizat,poate,prea repede.Sunt ca o foaie de hartie: daca o sifonezi se poate intoarce la forma initiala dar cicatricile,semnele acestei actiuni,raman.
In interiorul meu se dau luptele intregului univers.Am o mie de intrebari in legatura cu persoana mea si un milion de raspunsuri dar toate sunt reduse la tacere de o intrebare: dar daca...?
Sunt naiva,ambitioasa,glumeata,optimista,intelegatoare,inventiva,,perfectionista,enervanta,stresanta,vorbesc mult,rad fara motiv,sunt diferita.Dar totusi lipseste ceva.Lipseste acel ceva care ma face sa fiu eu.Acel ceva care ma defineste.Ma ridic iar.Sub picioare simt pamantul dezgolit.Inaintez.Sperantele mele sunt ascunse adanc,aici in intuneric,le este frica de lumina..Nu vreau sa le gasesc.Vreau doar sa-mi gasesc sufletul,sa-mi gasesc visele,sa-mi gasesc lumina.Sub picioarele mele simt acum frunzele.Asadar,e toamna nu numai in interiorul meu ci si afara.Mi-e frig.Merg tot inainte incercand sa nu ma izbesc din nou de un perete ce nu ma lasa sa plec,caruia ii place compania mea,sau poate e doar plictisit.Vad o raza de lumina.Alerg spre ea.E doar o oglinda din care destinul imi priveste ochii grei de prea multe cuvinte nerostite.Ma intorc.Picioarele mi se afunda in nisip.Se pare ca am gasit alt drum.Alerg haotic in intunericul ce ma strange in imbratisarea sa rece.Brusc,in fata mea,o vad.E atat de frumoasa.Ma indrept spre ea sfioasa.Pana acum tanjeam la ea,alergam cautand-o,iar acum,cand am gasit-o,ma apropii incet de ea de parca timpul s-ar scurge,acum,mai lent.E chiar ea: lumina.Am gasit-o.Ma las imbatata de razele sale calde.Ma trezesc pe o plaja.Nisipul mi-a prins picioarele in inclestarea sa.Plec de acolo.In fata mea este o sosea.Ajung acolo,un taxi gol asteapta.Ma urc in el.
   -Buna ziua.Unde va duc?
   - In centru,oriunde ar fi acela.
   -Nu sunteti de pe aici,nu-i asa?
   -Nu.
I-am raspuns sec.Imi placea tacerea.Buzele imi devenisera inchisoare a cuvintelor.
    -Ochii aceia caprui,mi se par atat de cunoscuti.Sigur ne-am mai vazut !
    -Din cate am observat,pe aici,toata lumea are ochii caprui,cred ca va inselati.
    -Tin sa mentionez ca am o memorie foarte buna domnisoara,nu ma insel.Va recunosc ochii.N-am cum sa uit acei ochi atat de calzi.
    -V-am mai spus,va inselati.
    -Va grabiti?
    -Deloc,i-am raspuns.Mergeti mai incet,vreau sa privesc pe fereastra.
 O tacere lacoma ne-a inghitit apoi cuvintele.
  "Cate suflete reci si tacute !"  mi-am spus.
Atunci m-a privit lung,de parca m-ar fi auzit.Ce e in neregula cu omul asta?





Va urma...

Daţi-mi

Daţi-mi o amintire uitată de mult !
Daţi-mi puterea să pot crede-n mine !
Daţi-mi un vis,nu vreau tumult !
Daţi-mi o mie şi una de rime !

Daţi-mi un zâmbet,nu vreau lacrimi!
Daţi-mi o şansă la fericire !
Daţi-mi un sentiment ce nu poţi să-l reprimi !
Daţi-mi puterea de nimicire  !

Daţi-mi un suflet amăgit !
Daţi-mi un ciob de speranţă !
Daţi-mi un lucru mereu îndrăgit,
Fără exuberanţă !

Vreau doar atât,un strop de rai
C-o inimă într-una bate.
Căci dacă atât nu poţi să-mi dai,
Nu vrea să meargă mai departe.

Nu cer prea mult
Nici stiu cum vei pricepe
Ce-ţi spun prin versuri de demult
Ce nu le poţi percepe.

Spărgând culori cu barda urii

       August îşi mai lasă o pată pe timp.Sufletul meu cunoaşte în final toamna.Toate sentimentele încep să scadă în intensitate şi să piară.Gândurile mele au nevoie de libertate.Cuvintele din sufletul meu vor să cunoască rostirea.Vreau să intervin,să-mi găsesc curajul demult pierdut şi să-l leg strâns de suflet.Vreau să-mi adun toate gândurile albe într-o valiză neagră şi să plec undeva unde cerul este mereu albastru şi pământul mereu verde.
      Mă aliniez la trăsăturile comune ale oamenilor la fiecare apus,mereu trandafiriu.Mă revolt împotriva unui cer prea turcoaz.Ascult glasul inimii,mult prea roşie câteodată.Am un infinit de vise îngălbenite de trecerea timpului ce-mi luminează sufletul aflat în mijlocul năpustirii violetului furtunatic.Vreau să-mi aleg singură culorile cu care să-mi pictez pereţii vieţii.Vreau să cunosc toate cămăruţele sufletului meu ce încă miroase a culori nepictate.
 Câtă risipă de cuvinte pentru o culoare! Câtă risipă de culoare pentru nuanţa unui cuvânt!

Scrisori către mine

Dragă eu de 5 ani,

       Probabil incă nu poţi înţelege ce încerc să-ţi explic,dar,te rog,încearcă!Ai cinci zâmbete,foloseşte-te de asta cu folos!Eşti încă mică şi nu poţi întelege pe deplin lumea asta aşa că nu te mai strădui  atât să afli de ce unii oameni se schimbă atât de repede,de ce de fiecare dată cand te de văd,femeile te ciupesc de obrajii tăi rumeni,de ce fetele mai mari se machiaza.
      Stiu că eşti fragilă,dar nu mai fii atât de posomorâtă mereu şi bucură-te de fiecare zi din primăvara vieţii tale,de fiecare zi a copilăriei căci în final se va sfârşi totul şi atunci vei regreta acest paradis pierdut.
     Bucură-te de tot ce te inconjoară,zâmbeşte,joacă-te,ridică-te după orice căzătură,şterge-ţi lacrimile şi mergi mai departe,fii fericită mereu,împacă-te imediat cu cei cu care te certi,împarte ce ai cu toţi prietenii tăi şi nu-ţi dori cu atâta ardoare să creşti.
    Crede-mă,va veni şi vremea ta !


                                                        Dragă eu de 10 ani,

     Ştiu că ai crescut şi vrei să faci ce fac "oamenii mari" dar tu încă mai ai de copilărit.Ştiu că ai vrea să te machiezi şi tu ca fetele de o vârstă cu tine,să porţi pantofi cu toc şi să stai mai mult afară seara,dar ai doar zece ani,zece zâmbete pe care să le dăruieşti zi de zi.Eşti mai frumoasă aşa,naturală.Nu trebuie să-ţi ascunzi frumuseţea sub acel machiaj,sub acea mască.
     Ai zece ani şi ai început să înţelegi ce se petrece în lumea asta,dar totuşi nu înţelegi de ce oamenii ţipă unii la alţii,ce e acea iubire despre care vorbeşte toată lumea,de ce oamenii spun lucruri pe care ajung să le regrete,de ce sunt falşi,dar crede-mă,va veni şi ziua în care vei înţelege toate astea!
    Până atunci fii tu,nu te schimba decât dacaă îţi doreşti tu cu adevărat asta,nu din sfatul altora,râzi mereu şi bucură-te de copilărie cât încă o mai ai!



Dragă eu de 15 ani,


     Azi ai adunat cincisprezece zâmbete,cincisprezece vise împlinite,bucură-te de ele!
     Ştiu că uneori simţi că nu mai poţi,că te-ai plictisit,că ai obosit cu atâta falsitate în jur,cu atâţi prieteni între ghilimele,cu atâtea persoane ce ţi-au întors spatele,cu atâţia cărora le place să se joace cu sentimentele tale,dar crede-mă,inimile nu se sparg ! La timpul potrivit vei realiza că acele răni sunt cele ce te fac mai puternică şi le vei fi recunoscătoare.Ele îţi vor arăta cât de puternică eşti.
    Ştiu că nu va fi mereu uşor şi ştiu cât de tare doare să fii nimic acolo unde odata erai totul,cât de tare doare când îi vezi atât de nepăsători,când îi vezi că trec atât de repede peste unele lucruri,dar lasă-i pe ei să fie aşa.Tu nu te schimba! Rămâi la fel ! Nu încerca să-i imiţi şi nu purta nicio mască ! Până la urmă adevăraţii tăi prieteni te iubesc pentru ceea ce esti nu pentru măştile pe care le-ai putea purta.Bucură-te de adevăraţii prieteni pe care îi ai şi care ţi-au demonstrat că sunt cu tine şi la bine şi la rău,iubeşte-i pe cei care te iubesc,însa nu-i urî pe cei care te urăsc pentru ca nu merită ! Si ascultă-mă,lacrimile nu înseamnă că eşti slabă,ci că ai fost puternică mult prea mult timp,asa ca nu te sfii să plângi,cîteodată! Dar cel mai important,păstrează-ţi mereu zâmbetul pentru că viaţa e frumoasă şi toate vor veni la timpul lor,atunci când te aştepţi mai puţin,râzi mereu chiar şi la cele mai seci glume şi nu lua atât de personal toate lucrurile pe care le spun unii despre tine!

O altă leapşa

Îmi poţi spune: Cori
Mi-ar plăcea să mă numesc: Ema
Dacă aş fi un personaj de carte, aş fi: Hermione din Harry Potter
Melodia mea preferată este: Sunt o grămadă de melodii care-mi plac foarte mult,dar să zicem că cea mai ascultată de mine în ultima vreme este Flo Rida-Whistle
Ziua preferată: miercuri şi sâmbătă(aici trebuia zile preferate)
Imi e dor de: nişte prieteni pe care nu i-am mai vazut de ceva vreme
Dintre actori azi îl plac pe: David Caruso (CSI: Miami)
Urăsc şcoala pentru că: n-o urăsc
Îmi place şcoala pentru că: îmi văd prietenii acolo şi mai sunt şi lucruri bune pe care le înveţi acolo
Culoarea preferată: roşu
Partea preferată a zilei: apusul
Vampiri, vârcolaci, fantome, strigoi: niste ciudăţenii,dar cărţile despre vampiri sunt frumoase
Mi-ar plăcea să locuiesc: în Anglia
Azi sunt fericită pentru că: n-am motiv sa fiu tristă :))
A fost amuzant să văd: la ce film se uită o prietenă de-a mea
Aş vrea să: mă întâlnesc cu nişte vechi prieteni
Mi-ar plăcea să existe: mai multă sinceritate
Aş vrea să lucrez în domeniul: artelor
Dacă aş avea o putere ar fi: invizibilitatea
Îmi place numele: Korrina(Corina)
Prietenii adevăraţi sunt cei care: te cunosc şi te acceptă aşa cum eşti şi sunt lângă tine la rău nu doar la bine
Citatul meu preferat e: "O femeie poate să ierte orice,în afară de faptul să nu-ţi pese de ea"(Marin Preda)
Cel mai frumos sentiment e: dragostea
Viaţa e frumoasa pentru că: nu aş putea înşira toate motivele pentru care este frumoasă,sunt mult prea multe
Planul meu secret e: Îl păstrez secret
Serialul preferat: CSI:Miami, NSCIS,CSI: New York,Anatomia lui Grey,Doctor  House
Aş vrea să scriu despre: dar chiar scriu :))
Vreau să îţi spun că: îţi mulţumesc pentru că ai citit tot
Cum mi s-a părut chestionarul: destul de ok

Mulţumesc

Mulţumesc celor care m-au iubit aşa cum sunt.Mi-au făcut inima să bată în continuare şi mi-au arătat că dragostea adevărată nu există doar în basme.

Mulţumesc celor care m-au urât,m-au făcut mai puternică pe zi ce trece.

Mulţumesc celor care nu au crezut în visele mele,ei mi-au înaripat imaginaţia.

Mulţumesc celor cărora le-a păsat,m-au făcut să mă simt importantă.

Mulţumesc celor care m-au minţit,m-au făcut să preţuiesc mult mai mult adevărul şi să-i văd reala putere.

Mulţumesc celor care au intrat în viaţa mea,ei m-au făcut ceea ce sunt astăzi.

Mulţumesc celor care m-au respectat şi nu m-au jignit niciodată,m-au făcut să simt că merit.



Mulţumesc celor care m-au părăsit,datorită lor am realizat că nimic nu durează la nesfârşit.

Mulţumesc celor care nu au crezut în mine,ei m-au făcut mult mai ambiţioasă şi încăpăţânată.

Mulţumesc celor care au rămas,ei mi-au arătat ce înseamnă adevărata prietenie.

Mulţumesc celor care m-au dezamăgit,m-au învăţat în cine trebuie să am încredere.

Mulţumesc celor care nu m-au lăsat să plec şi celor care m-au primit înapoi.

Mulţumesc celor care mi-au greşit,m-au învăţat să iert dar să nu uit niciodată.

Mulţumesc celor care m-au ascultat de fiecare dată,m-au făcut să înţeleg cât valorez.

Mulţumesc celor care m-au desconsiderat,ei mi-au dat mai multă încredere în mine însămi.

Mulţumesc celor care au dat dovadă de bun simţ,mi-au demonstrat că nu toţi oamenii sunt la fel.

Mulţumesc celor care s-au ţinut de cuvânt,m-au făcut să realizez ce înseamnă cu adevărat oamenii de onoare.

Mulţumesc celor care mi-au pus piedici,mi-au demonstrat că sunt mai puternică decât credeam şi că mă pot ridica şi singură.

Mulţumesc celor care m-au facut să plâng,m-au făcut să preţuiesc şi mai mult zâmbetul.

Mulţumesc celor care m-au rănit,cu ajutorul lor m-am maturizat.

Mulţumesc celor care mi-au dat dreptate când spuneam adevărul dar nimeni nu mă credea,m-aţi făcut să mă simt importantă.

Mulţumesc celor care m-au făcut să plâng doar de la prea mult râs,m-au făcut să trăiesc fiecare clipă la maxim şi s-o preţuiesc.

Mulţumesc celor care m-au trădat,ei m-au învăţat să fiu prevăzătoare.

Mulţumesc celor care au căzut şi s-au ridicat odată cu mine,mi-au arătat ce înseamnă să ai cu adevărat prieteni.

Şi,în final,tot respectul pentru cei care au rămas chiar şi cand le-am cerut să plece!

Barbatul

De cand te-ai nascut ai vrut sa intelegi barbatul,
                             Te-a fermecat.
Ai cutreierat Pamantul in lung si-n lat  cautand
                            barbatul perfect pentru tine.
Acel barbat care sa te completeze,care sa te iubeasca
                       asa cum esti fara sa pretinda sa te schimbe.

Credeai ca barbatul e o fiinta dura.
Insa azi,prin ochii tai caprui ai vazut pentru prima data,
                                                          barbatul.
Parea perfect.
Nu intelegeai cum un trup atat de bine conturat,un caracter atat de dur
                               poate sa sufere,cum poate fi ranit ?
Nu intelegeai deloc barbatul.
Apoi ai descoperit tot felul de barbati pe care ii credeai diferiti,dar
                           la un moment dat ai ajuns sa crezi ca sunt toti la fel.
Abatuta,te plimbai agale pe plaja.
                 In fata ta zaresti un barbat.

V-ati privit o clipa apoi te-ai asezat pe nisipul fierbinte ce stralucea in razele soarelui.
               Te-a urmat.
Te-ai gandit ca si el este la fel ca cei de dinainte dar totusi ceva iti soptea sa nu te lasi pacalita de aparente.
Atunci,timida,l-ai intrebat:
                   "Ce este barbatul?"
Ironic,ti-a raspuns: "Barbatul este una dintre cele mai puternice fiinte."
Barbatul acesta era diferit.
Atunci nu-ti dadeai seama ca te indragostesti de un barbat.
"Dar in ce consta puterea unui barbat?" l-ai intrebat.
Atunci,cu un zambet strengar el a adaugat:
"Puterea unui barbat nu sta in cat de puternic loveste ci in cat de bland poate fii cand alinta.
Puterea unui barbat nu o dovedeste parul de pe piept sau numarul femeilor care il iubesc,
                                  ci inima din pieptul sau si capacitatea de a fi loial sufleteste unei singure femei.
Puterea unui barbat nu sta in greutatile pe care le poate ridica,
                                   ci in poverile pe care le poate duce."
A tacut o clipa apoi a adaugat:
"Dar tu,ce crezi despre barbati?"
"Cred...hmm..cred ca toti sunteti la fel."
Insa a citit in ezitarea ta neincredere in propriile opinii.
"Dar cine te-a pus sa-i incerci pe toti?De asta urasc eu femeile!"
Ironia sa te supara insa in acelasi timp o adorai.
Ai sovait o clipa,apoi ai mimat un zambet si ai plecat.
                         Acea ultima intrebare te suparase,iti ranise orgoliul.
In buzunar ai gasit o foita pe care scria un numar de telefon insa n-ai indraznit sa suni.

Atunci ti-ai dat seama ca inca nu stii nimic despre barbati.
Ti-ai dat seama ca te-ai indragostit de un necunoscut plin de sarcasm,dar
                                 nu aveai curajul sa-l suni,sa-i marturisesti asta.
Asa ca te-ai intors inapoi in "ocean".
Ai intalnit barbati inculti,barbati orgoliosi,barbati frumosi,barbati urati,barbati imaturi,barbati perversi...
Toti te dezgustau,iar tu
                  nu-ti puteai scoate din cap barbatul de pe plaja.
Barbatul ce parea diferit.
Pana sa il intalnesti aproape ca ajunsesei sa urasti barbatul,iar acum te gandeai numai la el.
Insa acum esti singura.
Tanjesti dupa orice fel de barbat,ai imbatranit.
Cauti acel bilet si il pui intr-o sticla.
Te plimbi linistita pe plaja,te apropi de apa si-i dai drumul  pe mare.

Insa un barbat o ia si ti-o inapoiaza.
Te-ai apropiat de el si l-ai intrebat:
"Ce este barbatul?"
"Nu va inteleg.Cine sunteti?"
"Dar dumneavoastra?"
"Un barbat."
"Urati femeile?"
"Obisnuiam.Dar dumneavoastra cine sunteti?"
"O femeie".
I-ai intins biletul cu numarul de telefon spunandu-i: "N-am avut curajul sa te sun,de atunci."
Lacrimile va siroiau pe obraz.
"Vrei sa stii ce e cu adevarat barbatul?Barbatul este o fiinta inselatoare,aparent dura,dar care sufera la fel de mult ca si voi,femeile."
Pentru prima data intelegeai barbatul.

Perle (Pentru ca tot se apropie bacul)

"Mihai Viteazul a murit,a inviat,s-a luptat cu tatarii,apoi a murit la loc."


"Atmosfera de neuitat...
Ma faceti sa ma simt ca-ntr-o gradina cu legume!"


"Hemoglobina trebuie sa se cupleze cu oxigenul,de obicei,dar ei ii place mai mult cu carbonul"

"Cetățeanul turmentat se întreabă “Eu cu cine votez?” la fel ca susținătorii de pahar a lui Băsescu"

"Caragiale era un adevarat miștocar al secolului 17"

"Aud culori si vad sunete."


"Profa de geografie le preda elevilor:
- Romania este situata in partea de Est a tarii."

"Am vazut un stol de hipopotami"



"Sotia ii spune sotului:
- Mai bine ma casatoream cu dracul!
- Aiurea, scumpo! Casatoria intre rudele de sange e interzisa!"

"DOUA GRAME PARALELE DEFINESC PARALELOGRAMUL"


""E clara incurcatura?""

"Stefan cel Mare a dat ordin la cai sa cotropeasca mai tare!."

"Banca a 2-a stai dreapta in banca!"

"Germania se varsa in Dunare."

"Scheletul capului are 12 perechi de coaste..."

"Biologie: Toatã lumea stie sã mestece, stie sã sugã...Eu vorbesc si tu mã acoperi !!!"

"Romanul "Rascoala" este conceput de Liviu Rebreanu sferic, pentru ca începe si se termina cu imaginea burtii lui Rogojinaru, care seamana cu o sfera."

"Imparatul avea o gradina si in fund un mar"

"Cristofel Columb a plecat în America unde s-a însurat cu o bãştinoasã."

Pentru ca el e Cristi

De ce tocmai el?

1. Pentru ca e sociabil
2 Pentru ca ma face sa zambesc
3 Pentru ca ma face sa rad chiar si atunci cand am foarte multi nervi
4 Pentru ca il cunosc de jumatate de an dar parca il cunosc de-o viata
5 Pentru ca  e super de treaba
6 Pentru ca e zapacit
7 Pentru felul lui de-a fi
8 Pentru ca  imi place numele lui
9 Pentru ca ma enerveaza
10 Pentru ca exista
11 Pentru ca  are ochii aia atat de frumosi
12 Pentru ca  rade intruna
13 Pentru ca a vrut neaparat sa scriu chestia asta
14  Pentru ca e singurul care a reusit sa ma faca sa rad pana m-a durut  burta
15 Pentru ca are momentele lui de zapaceala
16 Pentru ca  atunci cand are momentele lui de zapaceala imi spune "beibi" :))
17 Pentru felul in care ii deseneaza pe phineas si ferb
18 Pentru ca nu mai stiu ce sa scriu
19 Pentru ca stie de gluma
20 Pentru ca poate fi si serios
21 Pentru ca prima parere despre el a fost gresita
22 Pentru ca ma gadila in ora de info =))
23 Pentru ca va citi asta
24 Pentru ca nu pot sa ma plictisesc cand sunt in preajma lui
25 Pentru ca pot fi eu insumi in preajma lui
26 Pentru ca avem discutii in contradictoriu si ne amuza chestia asta (ba da..ba nu :)) )
27 Pentru ca ne oprim la dicutiile in contradictoriu,nu ne certam
28 Pentru ca imi da mesaje
29 Pentru ca e descurcaret
30 Pentru prostiile mele la care rade
31 Pentru ca e colegul meu drag.

Scrisoare catre suflete

     Dragule,
  Probabil esti mirat ca dupa atata vreme iti scriu,ma mira si pe mine..
  Iti scriu pentru ca lumea imi pare din ce in ce ma straina,mai ipocrita.Iti scriu pentru ca am obosit sa cobor in fiecare gara a fericirii mele si sa trebuiasca sa ma urc apoi,iar,in trenul adolescentei pentru ca nu mai puteam distinge oamenii de celelelalte vietati.Candva,cineva,intr-o gara in care ma intorc adesea,aceeasi gara in care se opresc fericirea si tristetea,aparent luminoasa,aceeasi gara pe panoul careia permanent se suprapun destinatii spre care alergi fara rost,gara destinului meu,mi-a soptit:"Bun venit in rasa umana".Pe atunci eram doar un calator ce nu stia ce inseamna viata,nu cunostea oamenii si felul lor de a fi,atat de falsi cateodata,luptand orbeste pentru un lucru care se dovedeste a-i fi inutil,alergand spre destinatii nesigure,mereu altele,care se intersecteaza la capat de drum intr-un punct mort,in punctul in care m-am oprit si eu acum,dar acum am inteles perfect ce insemna vestita "rasa umana" pentru care totul are un pret.
  Nu mi-a mai ramas mult timp,numai sunt copilul de alta data ce alerga impreuna cu vantul..Daca imi cauti ochii ii gasesti printre zambete false,buzele mi-au devenit inchisoare a cuvintelor..Iti scriu pentru ca am nevoie sa ma inteleaga cineva,iti scriu pentru ca  m-ar durea sa-ti vorbesc si sa nu ma poti intelege pe deplin,pentru ca pe zi ce trece sunt mai uimita de oameni.Apar de nicaieri mai rai,mai buni,mai cruzi,mai altfel,de fiecare data altfel.Nimeni nu ramane la fel.M-am straduit sa fiu aceeasi persoana,sa rad mereu sau fiu bine dispusa,dar, la ce bun?
   Oamenii sunt de vina,nu poti avea incredere in ei,cel putin nu in toti.Unii sunt falsi pe cand altii,ei bine adevaratii oameni pe care i-am cunoscut,cred ca incap intr-un saculet si ma bucur nespus de mult ca i-am intalnit.De la ei am invatat ce inseamna cu adevarat sa fi "om",am invatat ce inseamna bunatatea,am invatat ceea ce cunosc acum,de la ei...
  Te las cu bine,sperand ca, coloana aceasta infinita de suflete sa nu te raneasca.Ma imbrac intr-un nor de vise si plec,ai grija de tine suflete!
  Ai grija de oameni!

Pentru ca el e Andrei

De ce el?
-Pentru ca el e Andrei al nostru
-pentru ca fara el am "muri de foame" la scoala
-pentru ca ma face sa rad in fiecare zi
-pentru ca e cel  mai de treaba baiat pe care l-am cunoscut
-pentru ca n-aveam idee ce postare sa fac cand m-a sunat el
-pentru ca nu pot sa ma plictisesc cand stau cu el
-pentru ca imi povesteste orice
-pentru ca imi vars nervii cateodata pe el si dupa imi pare rau dar numai conteaza pentru ca nu se supara
-pentru ca ma intreaba in ora cand ma aranjez "Cine te crezi?"=))
-pentru ca e un prieten adevarat
-pentru ca e fratele pe care nu l-am avut niciodata
-pentru ca am fost in aceeasi clasa in clasa I si  a II-a
-pentru ca am "divortat" in semestrul I in al clasei a IX-a pe trecerea de pietoni vis a vis de tribunal si biserica
-pentru ca nu pot sta suparata pe el mai mult de un minut
-pentru ca atunci cand se supara e asa de comic
-pentru ca e el
-pentru ca e simplu
-pentru ca e complicat
-pentru ca se vaita ori de cate ori il imbulgareste cineva
-pentru ca il cunosc de putin timp dar parca il cunosc de o viata
-pentru ca ii place Apple
-pentru ca e inebunit dupa iphone-uri si imi povesteste orice si eu nu inteleg nimic
-pentru ca ii zic in ore sa se potoleasca si rade in continuu
-pentru ca ma enerveaza cateodata
-pentru ca si eu il enervez pe el
-pentru ca merg in fiecare zi cu el acasa
-pentru ca strigam unul la altul "fata"si ne amuza teribil chestia asta:))
Pentru ca e el si asa cum e e prietenul nostru..Multumim Andrei ca esti asa cum esti si ca ne suporti zilnic:*

Ea nu mai....

Ea nu mai scrie....Literele ii sunt straine.Nu le mai intelege sensul.Sunt mii de metafore ce ii zboara acum prin minte dar pe care nu le poate intelege...
Ea nu mai vorbeste..Cuvintele ei sunt inutile si fara tel.Nu le mai stie rostul.
Ea nu mai plange..Lacrimile ei sunt putine si le daruieste cu zgarcenie pentru ca a invatat demult ca cel care o face sa planga nu merita lacrimile ei.
Ea nu mai uraste..ii priveste pe toti in ochi dar nu-i mai uraste pentru ca urandu-i pe ei se ranea pe sine candva.
Ea nu mai picteaza..culorile i se par inutile intr-o lume alb negru in care traieste zi de zi..
Ea nu mai viseaza..visele i se par scopuri ce nu pot fi atinse.
Dar totusi ea inca spera ca intr-o zi ceva se va schimba in aceasta lume plina de oameni falsi,in care cu greu gasesti pe cineva care sa te inteleaga cu adevarat,cu greu gasesti prieteni adevarati...